< Articole

INTERVIU: Scotocind prin patrimoniul analogic al României: Fototeca Azopan

Fototeca Azopan este o arhivă foto digitală care surprinde un secol de fotografie, împărtășind povești despre oameni și locuri din diferite părți ale României. Proiectul își propune salvarea și publicarea patrimoniului fotografic analogic din România, dorind să publice cât mai multe din milioanele de poze realizate analog, păstrate în adâncul sertarelor, în pod, pe rafturile din depozitele muzeelor sau cele care exista numai pe suport negativ. Fototeca Azopan s-a lansat acum un an, având în stoc aproximativ 7.000 de imagini, și a ajuns acum la impresionantul număr de 11.000, cu multe alte filme încă așteptând să fie scanate. HISTORY este partener media al proiectului, publicând imagini din colecția Fototecii pe paginile de Facebook și Instagram.

Unul dintre cei trei fondatori ai fototecii, Edgár Szőcs, ne-a povestit despre evoluția proiectului, provocările, descoperirile dar și planurile de viitor ale proiectului Azopan. 

HISTORY: Cine se află în spatele Azopan? 

Edgár Szőcs: Suntem trei prieteni de liceu de la Liceu Bolyai Farkas din Târgu Mureș. După absolvire fiecare și-a urmat drumul său dar nu am pierdut contactul. Am fost cu toții activi civic din adolescență. Lorand a devenit programator web și are o firmă de profil. Felix a devenit preot reformat, dar, pe lângă teologie a absolvit și un curs de fotografie la ITSC - Institutul de Training, Studii și Cercetări. Până anul trecut a servit comunitatea reformată din Bacău și împrejurimi. Eu sunt economist de profesie, lucrez ca și analist financiar la multinaționale. 

Fondatorii Fototecii Azopan, 2017. De la stânga: Edgár Szőcs, Lóránd-Felix Furó și Lóránd Fülöp

Cum a pornit proiectul Azopan? 

Sunt și fotoamator. Am crescut cu fotografia. Bunicul a fotografiat începând cu anii 1950, tata s-a ocupat de fotografie mai serios dar tot amator a rămas, iar mama a lucrat la Uzina de Materiale Fotosensibile imediat după ce a terminat liceul și până la închiderea fabricii. Ideea mi-a venit  prin 2007 când am adunat, cu intenția de a le digitiza, negativele rămase după bunicul meu, împreună cu cele ale tătălui și ale mele până când mai fotografiam pe film. Am considerat că sunt multe fotografii interesante, care ar putea fi de interes și unui public mai larg. Am avut alte priorități pe atunci și nu m-am mai ocupat de idee până la sfârșitul lui 2014, când m-am apucat să le scanez și m-am decis să încep să colecționez. Mult timp am lucrat singur, am colecționat, digitizat, dar nu am publicat. Apoi, în vara lui 2017, i-am abordat pe cei doi prieteni din liceu cu idea unei arhive fotografice online după modelul www.fortepan.hu. Fiindcă facem asta în timpul liber, pe lângă locul de muncă și familie, ne-a luat un an jumate să pornim site-ul și paginile de Facebook și Instagram aferente.

O mică parte din materialul rămas după un fotoamator și una dintre camerele sale. Fototeca a primit tot patrimoniul.

Care este motivația din partea proiectului AZOPAN? 

Este un proiect privat al trei persoane fizice din Târgu Mureș, dar se adresează comunității întregi și încercăm să implicăm publicul. Ideea e ca fotografiile realizate de-a lungul deceniilor să fie vizibile, să nu se piardă. În fiecare zi sunt aruncate multe, pentru că mor bunicii, mor părinții și descendenților nu le pasă. Considerăm că o poză „trăiește” dacă e vizibilă și accesibilă. Desigur selectăm pozele la care primim acces sau care sunt donate. Nu toate sunt de interes publicului mai larg.

Proiectul a fost realizat din surse proprii, fără nici o finanțare, cel mai mult bazat pe favoruri între prieteni. De exemplu, unul dintre inițiatori e programator, un alt prieten conduce o firmă de web-hosting, aparatele au fost cumpărate din banii personali. Suntem pe cale de a  înființa o asociație ca să putem primi și aplica pentru granturi. 

Imagine descoperită în colecția unui fotoamator, acum în patrimoniul Fototecii Azopan

Credeți că munca voastră are un caracter istoric? 

Într-un fel desigur. Aceste poze sunt totodată documente de eră. La multe le știm și povestea. Adunăm nu numai poze dar și poveștile aferente acestora dacă se poate. Trebuie însă să precizez că nu facem istorie. Nu interpretăm pozele. Mă gândesc îndeosebi la cele care arată evenimente politice, istorice. Descriem ce se vede în imagini și atât. Sperăm să avem cu timpul un parteneriat cu o publicație care să se scrie articole bazate pe fotografiile din Fototeca Azopan. 

Cât timp a luat scanarea celor aproape 10.000 de imagini? Care sunt provocările pe care le-ați întâlnit de-a lungul timpului? 

Depinde cum ne uităm. Scanarea propriu zisă durează cam 4-5 minute/poză dacă scanăm de pe film. Dar până să ajungem să scanăm trebuie să găsim materialul, să ne deplasăm, să vorbim cu donatorii. Apoi pregătim materialul pentru digitiizare. După digitizare edităm, retușăm dacă e ceva major. Încărcarea în baza de date și datarea în trei limbi ne ia tot mult timp. Estimez un timp total de  circa 15 minute/poză dacă iau totul în calcul. Avem însă mult mai multe deja digitizate, dar nedatate, neselectate încă. În jur de 40.000 în momentul de față. Handicapul este timpul și că facem totul fără finanțare deocamdată. Dacă am avea un mic birou și un coleg plătit ar fi altă viață. Estimez că pentru asta am avea nevoie de un buget anual de aproximativ 10.000 euro.  

Imagine descoperită în colecția unui fotoamator, acum în patrimoniul Fototecii Azopan

Care au fost cele mai interesante și ciudate descoperiri în timpul cercetărilor făcute pentru proiectul AZOPAN? 

Am cunoscut mulți oameni prin intermediul proiectului și am învățat multe, cred. E o plăcere când oameni în vârstă se deschid și povestesc. Când putem facem și înregistrări audio, altfel nu am putea reține tot. Descoperiri senzaționale nu am făcut încă, dar am reușit să publicăm multe poze inedite. În afară de eventualele și puținele cărți poștale, pozele sun publicate pentru prima oară de către noi. Nu demult am vizitat o familie care până la începutul anilor 1980 a avut un atelier fotografic la Alba Iulia, demolat de pe o zi pe alta la sistematizarea centrului. S-au pierdut mii și mii de clișee de sticlă, acestea fiind distruse de către muncitori. Familia a primit 48 de ore să părăsească casa proprie. Au o serie de negative făcute despre vizitele familiei regale la Alba Iulia. Am văzut negative unde Regele Mihai I încă era copil și unele în care acesta era deja adolescent. E probabil ca aceste poze să nu fi fost publicate niciodată sau doar parțial la vremea respectivă.  

 

Cutie de hârtie fotografică. Numele și grafica logoului au fost împrumutate de la produsele alb-negru al Uzinei Fotosensibile Azomureș.

Care sunt planurile pentru viitor ale AZOPAN, precum și ale voastre, personale? 

Așteptăm să se finalizeze înregistrarea asociației noastre și să găsim finanțare pentru a putea evolua. Site-ul are nevoie de dezvoltare și finisare. Avem idei de a face expoziții, dar nu tradiționale ca într-o galerie, ci să scoatem fotografiile în stradă, să arătăm imagini și povești interesante oamenilor în cadrul unor evenimente mai mari ca festivaluri culturale sau zilele orășenești. Am dori cu timpul să scoatem și albume foto. Să vedem cum ne lasă timpul și posibilitățile. Ne-ar plăcea să colaborăm cu instituții care au poze. Ar putea folosi site-ul nostru ca pe o platformă pentru publicarea pozelor din colecția lor. Totodată suntem deschiși, dacă ne contactează vreun fotograf sau amator, o familie care are o colecție interesantă și ar fi de acord ca acestea să fie publicate în Fototeca Azopan. Probabil că mulți au deja materiale scanate la o calitate bună.